Pe scurt: Două dansuri românești sunt recunoscute oficial de UNESCO ca patrimoniu cultural imaterial al umanității: Călușul (proclamat în 2005, înscris pe lista reprezentativă în 2008) — un ritual spectaculos jucat de cete de bărbați de Rusalii, în sudul țării — și Jocul fecioresc (înscris în 2015) — dansul bărbătesc de virtuozitate din Transilvania. La asta se adaugă hora și sârba, dansurile pe care le duc românii cu ei oriunde în lume, la nunțile din diaspora. Mai jos ai povestea fiecăruia și de ce contează.
Dansul popular românesc nu e doar al nostru, „de la țară". E recunoscut și protejat la nivel mondial — alături de mari tradiții ale lumii. Pentru un popor mic, e o realizare uriașă.
Iată ce dansuri românești au ajuns pe scena internațională și de ce ar trebui să te facă mândru.
Călușul e cel mai cunoscut dans românesc pe plan internațional. A fost proclamat de UNESCO „capodoperă a patrimoniului oral și imaterial al umanității" în 2005, iar în 2008 a fost înscris pe Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității.
Dar Călușul nu e un simplu dans — e un ritual complet. Cetele de călușari, grupuri de bărbați în număr impar, îmbrăcați în costume speciale și cu însemne aparte, joacă mai ales în săptămâna Rusaliilor, mergând din casă în casă acolo unde sunt poftiți.
Călușul are un rol ritual de protecție și vindecare: se credea că aduce sănătate și prosperitate gospodăriilor unde se joacă. E un amestec de dans de virtuozitate, ritm sincopat, costume, recuzită și un întreg repertoriu de credințe — răspândit mai ales în sudul țării, dar și în Moldova.
Poți citi mai multe pe site-ul Ministerului Culturii și în lista oficială UNESCO.
Al doilea dans românesc recunoscut de UNESCO e Jocul fecioresc, înscris pe lista reprezentativă în 2015, sub numele internațional „Lad's dances". E un dans bărbătesc de virtuozitate, jucat la nunți și sărbători mai ales în Transilvania — din Câmpia Transilvaniei și văile Someșului și Mureșului până în Maramureș, Țara Oașului, Codru, Bihor și Banat.
Tradițional, e primul dans din ciclul jocurilor și are un rol de inițiere: marchează intrarea tânărului în rândul bărbaților comunității și afirmarea statutului său social. Are zeci de variante, în funcție de satul care îl joacă.
UNESCO l-a recunoscut ca expresie a identității sociale și locale și ca punte de comunicare între culturi într-o regiune multietnică. Detalii pe lista oficială UNESCO.
Despre stilul transilvănean și jocul fecioresc în context, citește ghidul despre dansurile tradiționale pe regiuni.
Călușul și jocul fecioresc sunt recunoscute oficial, dar dansurile care duc, de fapt, România în lume în fiecare weekend sunt hora și sârba. Oriunde există o comunitate de români — în Italia, Spania, Germania, Anglia, America — la nunți și sărbători se încinge hora.
Sunt dansurile pe care le recunoaște imediat orice român, oriunde s-ar afla, și prin care își păstrează legătura cu acasă. În felul lor, sunt cei mai harnici ambasadori ai culturii noastre — nu pe scenă, ci la fiecare petrecere.
Despre originea lor, ai articolul despre istoria dansurilor populare românești.
Recunoașterea UNESCO nu e doar o diplomă pe perete. Ea înseamnă că aceste dansuri sunt considerate o comoară a întregii omeniri — și că merită protejate, transmise mai departe, ținute vii.
Iar „ținute vii" e partea în care intri tu. Un dans trăiește atâta timp cât sunt oameni care îl joacă. Călușul și jocul fecioresc sunt jocuri de virtuozitate, pentru cete antrenate — dar hora și sârba, rudele lor de zi cu zi, sunt exact dansurile pe care le poți învăța și tu, ca să duci tradiția mai departe la următoarea nuntă.
Nu trebuie să fii călușar ca să faci parte din povestea asta. E suficient să intri în horă. Atât timp cât hora se joacă la nunți, tradiția trăiește — iar tu poți fi unul dintre cei care o țin vie.
Demo-ul gratuit îți dă primii pași de horă și exerciții de ritm — dansurile prin care duci mai departe moștenirea, fără niciun cost.
Vreau demo-ul gratuit Vezi cursurile de dansDouă: Călușul (Ritualul Călușului), proclamat capodoperă a patrimoniului imaterial în 2005 și înscris pe lista reprezentativă în 2008, și Jocul fecioresc („Lad's dances"), înscris în 2015. Ambele sunt dansuri bărbătești de virtuozitate, cu rădăcini rituale și sociale adânci.
E un ritual românesc jucat de cete de bărbați (în număr impar), mai ales în săptămâna Rusaliilor, în sudul țării. Are rol de protecție și vindecare — se credea că aduce sănătate și prosperitate. Combină dans de virtuozitate, ritm sincopat, costume, recuzită și un repertoriu de credințe.
În 2015, sub numele internațional „Lad's dances". E un dans bărbătesc de virtuozitate din Transilvania și zonele din nord, jucat la nunți și sărbători, cu rol tradițional de inițiere — marchează intrarea tânărului în rândul bărbaților comunității.
Hora ca atare nu e pe lista UNESCO, dar e cel mai cunoscut și răspândit dans românesc, jucat la orice petrecere, inclusiv în comunitățile de români din străinătate. E, practic, ambasadorul de zi cu zi al culturii noastre, chiar dacă nu poartă o diplomă oficială.
Acestea sunt dansuri de virtuozitate, pentru cete antrenate, și nu fac parte din dansurile sociale de petrecere. Ce poți învăța ușor sunt hora și sârba — rudele lor de zi cu zi, prezente la orice nuntă — plus zeci de alte jocuri populare accesibile.
Cel mai simplu: învățând și jucând dansurile populare la evenimente. Un dans trăiește atâta timp cât sunt oameni care îl joacă. Dacă intri în horă la nunți și o transmiți mai departe copiilor și prietenilor, ești deja parte din păstrarea ei.
Învață hora, sârba și zeci de alte dansuri populare de la zero — abonamentul Începători, 99 RON/lună.
Începe cu abonamentul Începători Vezi toate prețurile